31 ianuarie 2008

Andrei Pavel si Victor Hanescu - Cupa Davis Sibiu







29 ianuarie 2008

Primul parc pentru skateri din Sibiu








24 ianuarie 2008

Inchisoarea cainilor

Nu m-am trezit deloc bine azi dimineata... Stirile Pro tv... Mai mult de 10 caini au fost impuscati la Botosani, in curtea casei memoriale Mihai Eminescu...
Ajung la redactie, rasfoiesc presa si dau peste un articol din Gazeta de Sud: Legea Marinescu nu interzice sacrificarea sau uciderea animalelor, asa cum au interesul sa fie inteleasa diversi insi: „Art. 20 - Sacrificarea si uciderea animalelor se vor efectua cu respectarea prevederilor legale specifice în vigoare“.
Adica: „Eutanasia este un act de sacrificare prin procedee rapide si nedureroase a cainilor prevazuti la alin. 1 (batrani ori bolnavi incurabil) ori care nu au fost revendicati sau adoptati in conditiile si in termenele stabilite prin prezenta ordonanta de urgenta“, se spune la art. 5 din OUG nr. 155.

Si atunci ce s-a schimbat? In afara de pedepse mai aspre pentru cei care chinuie animalele?
Si care oricum nu sunt prinsi?

Fotografiile de mai jos au fost facute anul trecut la centrul de ecarisaj Sibiu. Centru care se afla in mijlocul zonei otravite a gropii de gunoi de pe dealul Gusteritei. Dupa multe insistente si drumuri facute degeaba, am primit in farsit, acceptul sa fotografiez ce vedeti si voi mai jos.

Toti cainii din imagini au fost omorati sau stiintific spus, eutanasiati.






















Pornind de la una dintre pozele mele, Alin Bratu a scris un editorial care sintetizeaza tot ce ar mai fi de spus...

Sectia de votare nr. 666


Cainii ramasi fara stapan sunt dusi in mijlocul gropii de gunoi. De acolo mor in 14 zile. Cateodata mai repede, alteori mai tarziu. Acolo, cainii comunitari voteaza la sectia 666. Nu 66, aşa cum gresit era indicat. O soarta cruda pentru niste suflete pe care nu le vrea nimeni. Nu e momentul sa reluam povestile Capitala Culturala Europeana, bani investiti, buget, programe europene, etc. E momentul sa ne intrebam ce facem cu ei? Le dam injecţii cu benzina? Le dam cu pietre in cap? Ii strangem cu latul de gat pana se sufoca? Ii bagam in smoala si le dam foc? Avem o grămada de solutii de ev mediu. Daca ne tinem ca suntem cu un picior in Europa, atunci ar trebui sa facem altceva. Clişeu.
Presedintele Basescu, pe cand nu era presedinte, era doar un biet primar general, a inventat in Romania eutanasierea. La noi nici măcar despre asta nu se vorbeste. Se vorbeste doar de mizerie, jeg, lat, benzina, smoala si pietre. In patru ani, doar zece sibieni au salvat cate o viata din mijlocul gropii de gunoi. Dezinteres. In alti zece ani administratia nu s-a interesat de soarta lor. Ignoranta. I-a aruncat la groapa de gunoi. Pana la urma, nu totul se rezuma la bani. Chiar daca ii ai, conteaza ce faci cu ei.
Cainii vagabonzi nu sunt prioritatea numarul unu a Sibiului, insa atunci cand ii vezi in ce stare sunt, nu te mai gandesti nici la filarmonica, nici la teatru si nici la festivaluri de film. Pentru 24 de ore. A doua zi de abia daca iti mai aduci aminte de ei, iar peste o saptamana nici nu stii ca au existat. Astazi ne-a fost mila de cainii vagabonzi.

Alin Bratu


Diegis spune mereu ca s-au inventat imaginile in miscare, si ca fotografia este depasita. in acest caz, ii dau dreptate. Atentie! Imaginile de mai jos sunt socante, dar intr-adevar, spun mai multe decat fotografiile...

19 ianuarie 2008

Ahousat


Dupa doar o noapte de somn in Tofino, aglomeratia si zumzetul continuu al oraselului statiune de pe coasta de vest a Insulei Vancouver m-au facut sa nu zabovesc prea mult aici. Auzisem de o mica insula izolata, care se mandrea cu o poteca construita din lemn de "indienii nativi" ai locului (The Ahousat Wild Side Heritage Trail), lunga de 12 km, care strabate padurea ecuatoriala si te conduce pe albele plaje pustii ale Pacificului.

Pe Athousat sau Flores Island se poate ajunge doar pe apa sau prin aer, si cum prima varianta era mult mai ieftina, m-am indesat lucrurile in rucsac si m-am imbarcat in autobuzul pe apa. Si pentru ca incepeam sa ma intreb unde voi dormi noaptea urmatoare, pe parcursul celor 30 de minute de navigare, am aflat de un anume Hummingbird Hostel, singurul de acest fel de pe insula. Mai erau ceva locuri de cazare in singurul satuc de aici, de vreo 1000 de suflete, dar acestea erau cu siguranta mult mai scumpe decat cei 15 dolari platiti pe un pat intr-o camera impartita cu alte 20 de persoane la hostel.







Din fericire, The Hummingbird Hostel era destul de pustiu, doar eu si inca sase fete atrase si ele de salbaticia locului. Cel are detinea hostelul era un japonez cu o pasiune inflacarata pentru pasarile colibri si in fiecare dimineata umplea zeci de sticle cu apa indulcita, care atrageau pe loc sute de colibri, pe care le fotografiam in fiecare dimineata, inainte de a-mi bea cafeaua pe pontonul de langa apa.

Indragostit de insula, japonezul venea aici in fiecare vara, iar iarna si-o petrecea acasa. Prin urmare, totul era japonez aici. Pana si harta care trebuia sa ne conduca de-a lungul potecii era in japoneza, cu puncte de reper cel putin ciudate: un cuib de vultur sau viziuna vreunei salbaticiuni, iar timpul necesar ajungerii dintr-un punct in altul erau calculati in functie de pasii unei fete asiatice.

Cel putin derutate, ne-am hotarat sa ne incredem mai mult in busola unei australience, si sa parcurgem poteca impreuna, toate cele sapte fete de la hostel. Mai trebuie sa va spun ca ne-am pierdut dupa nici jumatate de ora de mers? Puntile de lemn deveneau din ce in ce mai deteriorate si ne-am trezit mergand pe copacii uriasi cazuti de-a lungul potecii, pentru a nu ne scufunda de tot in noroi. Umiditatea padurii ecuatoriale, (neobisnuita pentru acea regiune, dar motivul principal pentru care Flores Island este parte din Clayoquot Sound, rezerva biosfera a UNESCO) era greu de suportat, dar peisajul era atat de salbatic incat trebuia sa inaintezi.








Nu stiu de cate ori ne-am ratacit si nici cati kilometri din cei 12 am parcurs, dar dupa umiditatea care te impiedica sa respiri si imaginea copacilor ametitor de inalti, briza oceanului si plaja aproape trasparenta a fost ca un rai atins. Pentru ca acesta este farmecul indiscutabil al
The Ahousat Wild Side Heritage Trail. Te sufoca si te agata in vegetatia luxurianta, te face sa te strecori prin spatii ingrozitor de inguste, pentru a te elibera apoi in vastitatea oceanului.


14 ianuarie 2008

D'ale politicii

Veselie mare la fostul sediu al PD Sibiu, devenit mai nou locul unitatii PL-D-iste. Se vede ca am dat cultura la o parte si am intrat in an electoral... Imbratisari, rasete, glume cu ziaristii...

Aveti mai jos cateva fotografii inainte de inceperea primei conferinte PL-D Sibiu. Si inainte sa treaca la declaratiile politice aferente, mai este timp de ceva buna dispozitie, mai mult sau mai putin superficiala. Enjoy!